Acasă » Memo-blog

Memo-blog

siberia romaneasca

În România comunistă, deportarea/dislocarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. Cel mai amplu şi tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951 când mai mult de 40 000 de persoane, care locuiau pe o rază de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste. Şvabi, bulgari, sârbi, evrei, români bănăţeni şi olteni, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine sau de „dislocare” în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască, pornind de la zero, o nouă viaţă.

„Deportaţi în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, este un volum de amintiri care stau mărturie unei vieţi, începută în „ciulinii Bărăganului”, dar continuată frumos cu reuşite nevisate în vremurile deportării. Toţi cei care depun mărturie în această carte sunt nişte învingători. Învingători în lupta, inegală şi uneori inumană, cu regimul comunist, care a încercat, şi de multe ori a şi reuşit, să distrugă vieţi aşa cum a distrus casele din chirpici ridicate cu sudoarea vieţii şi cu lacrimi de copii.

«Au intrat cu puşca noaptea şi mi-au zis, „hai, fă-ţi bagajul şi pune-l la căruţă!” » (Ana Buga)

 « Ce a urmat ţine de domeniul incredibilului. Călătoria pe tren… Ţin minte că ajungând pe la Ciulniţa, mama se pregătea de un eveniment dur. A spus că, dacă cumva află că ne duce în Rusia, ea dă foc la vagon ca să fugim… S-a întâmplat să n-ajungem acolo. Am ajuns însă în Bărăgan, unde am fost aruncaţi în lanul de grâu copt … Am fost martor la bataia oamenilor pentru o cană de apă ! » (Victor Gaidamut)

  « În primele nopţi am dormit sub cerul liber. Au pus ai mei cele două dulapuri, acoperite cu un covor şi în spaţiul dintre dulapuri au pus patuţul nostru. Acolo am dormit noi fetele. După câteva zile au mers şi au adunat stuf din baltă şi au construit un bordei. Am stat în bordei până a venit iarna. » (Florica Negru)

 « Aşa au fost lucrurile. … Le-am dus pe toate aşa cum au venit. Am avut părinţi cinstiţi, muncitori. Au crescut 3 copii, s-au zbătut pentru noi. Şi se aveau bine acolo în sat, la Fundata… Au fost foarte uniţi oamenii. » (Monica Marin)

« Mi-am pus de multe ori întrebarea dacă sunt un învingător sau un învins al vieții ?! Ne-am refăcut viața de mai multe ori de la zero. Am acumulat multe, iar acum la 80 de ani pot spune că sunt un învingător! » (Valeriu Sârbu)

deportati


În curând un nou film documentar:

Arhive