Acasă » Noutăți

Noutăți

Afis Conferinta

Regional, National, and Loc… by on Scribd

antet

“This project has received funding from the European Union’s Horizon 2020 research and innovation programme under grant agreement No. 734645.”https://blacksearegion.eu/

Regional, National,and Local Identities in Central Europe

and the BlackSea Regionin the last 100 years

An International Workshop

October 11-12, 2018, Bucharest

Venue: ”Nicolae Iorga” History Institute, Bd. Aviatorilor, no. 1, Bucharest.

Deadline for submission of abstracts: July 1, 2018

International workshop organized by „Nicolae Iorga” History Institute and Centre for Memory and Identity Studies (CSMI) in the framework of the project „Knowledge Exchange and Academic Cultures in the Humanities: Europe and the Black Sea Region, late 18th century-21st century”.

Convenor: Claudia-Florentina Dobre (Nicolae Iorga History Institute/CSMI)

Scientific Committee: Ovidiu Cristea, Liliana Deyanova, Keith Hitchins, Karl Kaser, Sergiu Musteață, Maria Pakucs, Kristina Popova, Izabela Skórzyńska,Cristian Vasile

Organising Committee: Claudia-Florentina Dobre, Maria Mateoniu, Cristian Emilian Ghiță, Valeriu Antonovici, Dominik Gutmeyr

100 years ago, at the end of the First World War, the world system changed. The European medieval multi-ethnic empires vanished for good. New nations emerged on the world scene. Within the new nations, new and old minorities tried to perserve and/or develop/transmit their local/regional/national identities. A Ligue of Nations was created in order to help the new nations develop and to protect theirs interests. However, this did not hinder the Second World War and the genocide it brought along. Yet, the world system of nations survived the atrocities of WWII being only recently challenged by globalization, environmental issues, migrations, new technologies as well as by the establishment and developement of trans-national entities such as the European Union.

Our conference aims at finding answers to the question of identities in Central Europe and the Black Sea Region (BSR) from different perspectives: national, regional, local, and cultural. Its purpose is twofold: on the one hand, to describe and analyze the construction, adaptation, evolution and transmission of the national/local/cultural identitiesin Central and Eastern Europe and the Caucasusseen as processes under Western influences but bearing local meanings and acquiring special shapes and contents, and, on the other, to see what is at stake in building an European identity and its influence on the national/regional/local/cultural identities of Central and Eastern Europeas well as the Caucasus.

The conference will give a special attention to the impact of the Western ideas, discourse and practices on building/rebuilding national, regional and local identities in the Black Sea Region. The region is set as a case study for our conference topic as most of the countries around Black Sea, if not all of them, adopted and assumed aWestern model ofidentity construction. However, this model was not implemented as such but adapted to the local context. This process was best described by Popkewitz through its concept of ”Traveling Libraries”, a metaphor for „the different sets of assemblages, flows and networks through which intelligibility is given to the changes”[1].

An imporant purpose of this conference is to discuss the usefulness, the transformation and the new meanings ofconcepts such as, „imagined communities” (Anderson, 1983), ”invention of traditions” (Hobsbawm, Ranger 1983), „reframed nationalism” (Brubaker, 1996) in our contemporary worldin the BSR and Central European region.Another focus of our workshop will be the analysis of the role of images (including propaganda images)in shaping and transmitting national/regional/local/cultural identitiesas their power increased lately due to the new medias.

The workshopaims at addressing the above mentioned issues as well as the following topics (but not only):

  • Emerging and evolution of national identities in Central Europe and BSR
  • Old and new ideologies in fashioning identities
  • The role of literature, arts, history, etc. in building national/local/regional identities
  • Minorities within nations
  • Redefining national identities in UE
  • The impact of the new technologies in forging new national, local, and social identities
  • New global issues (environmental, migration etc.) and their role in changing regional, national, local identities
  • Theoretical approaches of identities in Central Europe and BSR

 

Please send your 500 words abstract as well as a short biography to the following address,memorialstudies@gmail.com by July 1, 2018. The selection committee will let you know if your proposal was accepted by August 1, 2018. The conference language is English. There is no participation fee! A selection of papers presented at the workshop will be published in MemoScapes. Romanian Journal of Memory and Identity Studies, issue 3 and/or 4. http://studii-memoriale.ro/index.php/ro/revista-memoscapes/

[1]Th. Popkewitz (ed.), The modern self and John Dewey. Modernities and the travelling of pragmatism in education, New York: Palgrave-MacMillan, 2005, p. 10.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dezbatere: DESPRE COMUNISM, ALTFEL

V-ați pus întrebări despre comunismul românesc și nu ați găsit răspunsuri mulțumitoare? V-ați întrebat vreodată cum de a fost posibil comunismul și, mai ales, cum de a durat așa de mult? Vreți să aflați mai multe despre represiune, despre închisorile politice și despre deportările în Bărăgan? Ați dori să găsiți răspunsul la întrebarea dacă în România comunismul a fost ALTFEL decât în celelalte țări foste comuniste? Vreți să înțelegeți nostalgia comunismului? Căutați o explicație faptului că tinerii de azi, deși nu au trăit în comunism, se regăsesc într-un trend postnostalgic?

Dacă v-ați pus sau nu aceste întrebări dar ați dori să aflați răspunsuri pertinente și interesante, vă invităm să fiți alături de noi la dezbaterea-eveniment organizată de Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel, la SENECA ANTICAFE, str. Arh. Ion Mincu, nr. 1, marți, 12 decembrie 2017, ora 17.

La dezbatere vor participa, Lucian BOIA, autorul Straniei istorii a comunismului românesc și a cărții De ce este România altfel?, Cosmin BUDEANCĂ, istoric al represiunii comuniste, editor și autor al seriei de volume Experiențe carcerale, Codruț CONSTANTINESCU, autor al lucrării Viața și moartea în Gulag, Maria MATEONIU, autoare a lucrării Memoria ca refugiu. Ortodoxie și comunism, Claudia-Florentina DOBRE, co-editoare și autoare a lucrării Prezentul comunismului: memorie culturală și abordări istoriografice, Valeriu ANTONOVICI, autor al lucrării Munca patriotică. Radiografia unu ideal falsificat, Victor GAIDAMUT, deportat.

Vă așteptăm marți, 12 decembrie, ora 17, la Seneca Anticafe, cu ceai, cafea, dulciuri și o dezbatere interesantă.

Bucuresti CSMI HSS

LANSARE DE CARTE-DEZBATERE-18 NOIEMBRIE 2017, ORA 17/Oradea

Librăria-cafenea Ratio et Revelatio, str. Republicii, nr. 22

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel vă invită sâmbătă, 18 NOIEMBRIE 2017, ora 17, la Librăria-cafenea Ratio et Revelatio, str. Republicii, nr. 22, la evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească, urmată de o dezbatere împreună cu editorii, martorii deportării, precum și cu publicul interesat de fenomenul deportării în perioada comunistă.

În România comunistă, deportarea/dislocarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. A urmat strămutarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării au fost şi ei la rândul lor dislocaţi din satele răzvrătite în sate deja „pacificate” de autorităţi. Deţinuţi politici considerați periculoși pentru ordinea politică comunistă, eliberaţi din închisori şi lăgăre de muncă, au fost trimişi şi ei cu domicliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951.  În 1967 deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.

Cel mai amplu şi tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951 când aproximativ 44 000 de persoane, care locuiau pe o rază de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste. Germani, bulgari, sârbi, evrei, români bănăţeni şi olteni, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine sau de în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască, pornind de la zero, o nouă viaţă.

În 1955, deportaților li s-au ridicat restricţiile privind domiciliul obligatoriu. În urma deportaţilor, caselor părăsite din câmpia Bărăganului li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici care nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters a represiunii. Pentru ca şi amintirea lor să dispară, regimul aplică o damnatio memoriae sistematică. După 1964, buldozerele transformau toate casele ce mai înfruntau vitregia vremurilor în lutul din care proveniseră.

Deportații pe care i-am intervievat au rămas în Bărăgan. Au rămas acolo fie pentru că nu şi-au mai dorit să se întoarcă în locurile de origine, simţindu-se trădaţi de consătenii lor, fie că nu mai aveau la ce. Mulţi dintre ei veneau din Basarabia, Bucovina sau din Cadrilater iar Banatul nu fusese decât o „casă” temporară. Izgoniţi din ea, nu vedeau rostul unei reîntoarceri. Familia fie rămăsese în teritoriile lipsă ale României, fie se închegase cu adevărat în Bărăgan. Aşa că au rămas ca să ilustreze peste timp dictonul românesc că „omul sfințește locul”. Au rămas să dovedească prin existenţa lor că  sărăcia, lipsurile și durerea nu sunt un motiv de ură sau dispreț față de viață.

Evenimentul, Deportarea în Bărăgan între rememorare și uitare, îşi propune să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale.

Oradea

LANSARE DE CARTE-DEZBATERE-4 NOIEMBRIE 2017, ORA 17.00 / Timișoara, Librăria Cartea de Nisip

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel vă invită sâmbătă, 4 NOIEMBRIE 2017, ora 17.00 la librăria Cartea de Nisip la lansarea evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea ”Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească”, urmată de o dezbatere împreună cu editorii și martorii deportării, precum și cu invitatul special, autoarea mai multor volume de mărturii orale despre deportare, despre prezența evreilor, francezilor precum și a basarabenilor și bucovinenilor în Banat, doamna profesoară Smaranda Vultur.

Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. Cel mai amplu episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951, când aproximativ 44 000 de persoane, care locuiau pe o rază de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste. Au fost deportate acele persoane considerate „periculoase” pentru regimul comunist, persoane care ar fi reprezentat un factor de revoltă atât în eventualitatea unui război cu Iugoslavia lui Tito cât şi în procesul de colectivizare a agriculturii.

După debarcarea din trenurile care îi aduseseră în Bărăgan, „cetăţenii suspendaţi” ai României comuniste au fost obligaţi să îşi construiască propriile case, dar şi şcoala, primăria, miliţia, dispensarul, magazinul etc. 18 sate vor apărea pe harta Bărăganului în câteva luni. Satele „noi” se aflau sub stricta supraveghere a Miliţiei, părăsirea acestora fiind pedepsită în cele mai multe cazuri cu închisoarea.

În 1955, deportaților li s-au ridicat restricţiile privind domiciliul obligatoriu. În urma deportaţilor, caselor părăsite din câmpia Bărăganului li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici care nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters a represiunii. Pentru ca şi amintirea lor să dispară, regimul aplică o damnatio memoriae sistematică. După 1964, buldozerele transformau toate casele ce mai înfruntau vitregia vremurilor în lutul din care proveniseră.

Deportații pe care i-am intervievat au rămas în Bărăgan. Au rămas acolo fie pentru că nu şi-au mai dorit să se întoarcă în locurile de origine, simţindu-se trădaţi de consătenii lor, fie că nu mai aveau la ce. Mulţi dintre ei veneau din Basarabia, Bucovina sau din Cadrilater iar Banatul nu fusese decât o „casă” temporară. Izgoniţi din ea, nu vedeau rostul unei reîntoarceri. Familia fie rămăsese în teritoriile lipsă ale României, fie se închegase cu adevărat în Bărăgan. Aşa că au rămas ca să ilustreze peste timp dictonul românesc că „omul sfințește locul”. Au rămas să dovedească prin existenţa lor că  sărăcia, lipsurile și durerea nu sunt un motiv de ură sau dispreț față de viață.

Evenimentul, Memorialul Deportării: amintiri, povestiri, patrimoniu,îşi propune să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Volumul oferă pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

2Timișoara

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel (HSS) vă invită luni, 23 octombrie, începând cu ora 15.00 la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș, din Str. Nicolae Iorga, nr. 1, la Sala de lectură a Bibliotecii de Științe și Litere la lansarea evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea ”Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească”, urmată de o discuție cu profesori din cadrul Facultății de Istorie, studenții universității și o dezbatere împreună cu istoricul Lucian Boia și președintele CSMI – Claudia Florentina Dobre.

          Evenimentele create în jurul lansării volumului Deportați în Bărăgan îşi propun să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Volumul oferă și pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

Tg Mures

Centrul de Studii Memoriale şi Identitare în colaborare cu Fundaţia Hanns Seidel organizează dezbaterea cu tema : DEPORTAREA ÎN BĂRĂGAN: MEMORIE INDIVIDUALĂ ȘI COLECTIVĂ, ca parte a proiectului educațional MEMORIALUL DEPORTĂRII.

Proiectul nostru îşi propune să readucă în atenţia publică drama deportaţilor din perioada comunistă prin intermediul unei serii de dezbateri, lansări de carte, proiecții de film și dialog cu martorii. Dezbaterile şi distribuirea filmului şi volumului îşi propun să aducă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace tinerii la dialog şi dezbatere despre trecutul României precum şi co-interesarea acestora în valorificarea patrimoniului imaterial al României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Documentarul şi cartea oferă pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

Cercetarea noastră privind deportarea din 1951 pune în evidenţă două discursuri paralele, care se intersectează uneori, ale martorilor atât în ceea ce priveşte deportarea cât şi perioada comunistă. Pe de o parte, avem naraţiuni „formale” care definesc deportarea ca etapă a represiunii, discursul despre acest fenomen înscriindu-se în paradigma denunţătoare a crimelor comunismului, iar pe de altă parte, avem poveşti de viaţă cu accente nostalgice construite narativ din repere ce definesc reuşita în viaţă în ciuda dificultăţilor întâlnite şi surmontate cu succes. Rezultatele cercetării au făcut subiectul documentarului ”Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și al cărții ”Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” apărută în 2016 la editura Ratio et Revelatio din Oradea.

La eveniment vom vorbi despre poveştile de viaţă care reprezintă şi lecţii de viaţă. Lecţii despre cum pot fi depăşite obstacolele şi despre cum se poate amenaja un spaţiu de intimitate chiar şi în cazurile în care viaţa personală devine forţat publică, despre cum îţi poţi păstra demnitatea în condiţii nedemne, despre suferinţă şi depăşirea acesteia, despre solidaritate şi omenie, despre uitare şi rememorare.

Brașov, Librăria Cărturești, Pța Sfatului, nr. 20, Ora 13.00

Brasov

lansare de carte

 

Arhive