Acasă » Noutăți

Noutăți

LANSARE DE CARTE-DEZBATERE-18 NOIEMBRIE 2017, ORA 17/Oradea

Librăria-cafenea Ratio et Revelatio, str. Republicii, nr. 22

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel vă invită sâmbătă, 18 NOIEMBRIE 2017, ora 17, la Librăria-cafenea Ratio et Revelatio, str. Republicii, nr. 22, la evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească, urmată de o dezbatere împreună cu editorii, martorii deportării, precum și cu publicul interesat de fenomenul deportării în perioada comunistă.

În România comunistă, deportarea/dislocarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. A urmat strămutarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării au fost şi ei la rândul lor dislocaţi din satele răzvrătite în sate deja „pacificate” de autorităţi. Deţinuţi politici considerați periculoși pentru ordinea politică comunistă, eliberaţi din închisori şi lăgăre de muncă, au fost trimişi şi ei cu domicliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951.  În 1967 deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.

Cel mai amplu şi tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951 când aproximativ 44 000 de persoane, care locuiau pe o rază de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste. Germani, bulgari, sârbi, evrei, români bănăţeni şi olteni, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine sau de în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască, pornind de la zero, o nouă viaţă.

În 1955, deportaților li s-au ridicat restricţiile privind domiciliul obligatoriu. În urma deportaţilor, caselor părăsite din câmpia Bărăganului li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici care nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters a represiunii. Pentru ca şi amintirea lor să dispară, regimul aplică o damnatio memoriae sistematică. După 1964, buldozerele transformau toate casele ce mai înfruntau vitregia vremurilor în lutul din care proveniseră.

Deportații pe care i-am intervievat au rămas în Bărăgan. Au rămas acolo fie pentru că nu şi-au mai dorit să se întoarcă în locurile de origine, simţindu-se trădaţi de consătenii lor, fie că nu mai aveau la ce. Mulţi dintre ei veneau din Basarabia, Bucovina sau din Cadrilater iar Banatul nu fusese decât o „casă” temporară. Izgoniţi din ea, nu vedeau rostul unei reîntoarceri. Familia fie rămăsese în teritoriile lipsă ale României, fie se închegase cu adevărat în Bărăgan. Aşa că au rămas ca să ilustreze peste timp dictonul românesc că „omul sfințește locul”. Au rămas să dovedească prin existenţa lor că  sărăcia, lipsurile și durerea nu sunt un motiv de ură sau dispreț față de viață.

Evenimentul, Deportarea în Bărăgan între rememorare și uitare, îşi propune să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale.

Oradea

LANSARE DE CARTE-DEZBATERE-4 NOIEMBRIE 2017, ORA 17.00 / Timișoara, Librăria Cartea de Nisip

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel vă invită sâmbătă, 4 NOIEMBRIE 2017, ora 17.00 la librăria Cartea de Nisip la lansarea evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea ”Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească”, urmată de o dezbatere împreună cu editorii și martorii deportării, precum și cu invitatul special, autoarea mai multor volume de mărturii orale despre deportare, despre prezența evreilor, francezilor precum și a basarabenilor și bucovinenilor în Banat, doamna profesoară Smaranda Vultur.

Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. Cel mai amplu episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951, când aproximativ 44 000 de persoane, care locuiau pe o rază de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste. Au fost deportate acele persoane considerate „periculoase” pentru regimul comunist, persoane care ar fi reprezentat un factor de revoltă atât în eventualitatea unui război cu Iugoslavia lui Tito cât şi în procesul de colectivizare a agriculturii.

După debarcarea din trenurile care îi aduseseră în Bărăgan, „cetăţenii suspendaţi” ai României comuniste au fost obligaţi să îşi construiască propriile case, dar şi şcoala, primăria, miliţia, dispensarul, magazinul etc. 18 sate vor apărea pe harta Bărăganului în câteva luni. Satele „noi” se aflau sub stricta supraveghere a Miliţiei, părăsirea acestora fiind pedepsită în cele mai multe cazuri cu închisoarea.

În 1955, deportaților li s-au ridicat restricţiile privind domiciliul obligatoriu. În urma deportaţilor, caselor părăsite din câmpia Bărăganului li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici care nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters a represiunii. Pentru ca şi amintirea lor să dispară, regimul aplică o damnatio memoriae sistematică. După 1964, buldozerele transformau toate casele ce mai înfruntau vitregia vremurilor în lutul din care proveniseră.

Deportații pe care i-am intervievat au rămas în Bărăgan. Au rămas acolo fie pentru că nu şi-au mai dorit să se întoarcă în locurile de origine, simţindu-se trădaţi de consătenii lor, fie că nu mai aveau la ce. Mulţi dintre ei veneau din Basarabia, Bucovina sau din Cadrilater iar Banatul nu fusese decât o „casă” temporară. Izgoniţi din ea, nu vedeau rostul unei reîntoarceri. Familia fie rămăsese în teritoriile lipsă ale României, fie se închegase cu adevărat în Bărăgan. Aşa că au rămas ca să ilustreze peste timp dictonul românesc că „omul sfințește locul”. Au rămas să dovedească prin existenţa lor că  sărăcia, lipsurile și durerea nu sunt un motiv de ură sau dispreț față de viață.

Evenimentul, Memorialul Deportării: amintiri, povestiri, patrimoniu,îşi propune să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Volumul oferă pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

2Timișoara

Centrul de Studii Memoriale și Identitare (CSMI) și Fundația Hanns Seidel (HSS) vă invită luni, 23 octombrie, începând cu ora 15.00 la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș, din Str. Nicolae Iorga, nr. 1, la Sala de lectură a Bibliotecii de Științe și Litere la lansarea evenimentul cultural-istoric, ”Memorialul Deportării: un proiect educațional”. În cadrul proiectului va fi lansată cartea ”Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească”, urmată de o discuție cu profesori din cadrul Facultății de Istorie, studenții universității și o dezbatere împreună cu istoricul Lucian Boia și președintele CSMI – Claudia Florentina Dobre.

          Evenimentele create în jurul lansării volumului Deportați în Bărăgan îşi propun să readucă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace la dialog şi dezbateri pertinente asupra trecutului României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Volumul oferă și pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

Tg Mures

Centrul de Studii Memoriale şi Identitare în colaborare cu Fundaţia Hanns Seidel organizează dezbaterea cu tema : DEPORTAREA ÎN BĂRĂGAN: MEMORIE INDIVIDUALĂ ȘI COLECTIVĂ, ca parte a proiectului educațional MEMORIALUL DEPORTĂRII.

Proiectul nostru îşi propune să readucă în atenţia publică drama deportaţilor din perioada comunistă prin intermediul unei serii de dezbateri, lansări de carte, proiecții de film și dialog cu martorii. Dezbaterile şi distribuirea filmului şi volumului îşi propun să aducă în discuţie diferitele forme de represiune din perioada comunistă într-o manieră informală, precum şi să provoace tinerii la dialog şi dezbatere despre trecutul României precum şi co-interesarea acestora în valorificarea patrimoniului imaterial al României. Deportaţii nu au fost nişte victime pasive ale regimului comunist, ci nişte luptători care au transformat un handicap social într-un motor al reuşitei personale. Documentarul şi cartea oferă pretextul unor dezbateri mai largi despre valori şi idealuri în societatea românească trecută şi actuală.

Cercetarea noastră privind deportarea din 1951 pune în evidenţă două discursuri paralele, care se intersectează uneori, ale martorilor atât în ceea ce priveşte deportarea cât şi perioada comunistă. Pe de o parte, avem naraţiuni „formale” care definesc deportarea ca etapă a represiunii, discursul despre acest fenomen înscriindu-se în paradigma denunţătoare a crimelor comunismului, iar pe de altă parte, avem poveşti de viaţă cu accente nostalgice construite narativ din repere ce definesc reuşita în viaţă în ciuda dificultăţilor întâlnite şi surmontate cu succes. Rezultatele cercetării au făcut subiectul documentarului ”Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și al cărții ”Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” apărută în 2016 la editura Ratio et Revelatio din Oradea.

La eveniment vom vorbi despre poveştile de viaţă care reprezintă şi lecţii de viaţă. Lecţii despre cum pot fi depăşite obstacolele şi despre cum se poate amenaja un spaţiu de intimitate chiar şi în cazurile în care viaţa personală devine forţat publică, despre cum îţi poţi păstra demnitatea în condiţii nedemne, despre suferinţă şi depăşirea acesteia, despre solidaritate şi omenie, despre uitare şi rememorare.

Brașov, Librăria Cărturești, Pța Sfatului, nr. 20, Ora 13.00

Brasov

lansare de carte

 

Arhive